Mămici și burtici

Eu…

Eu sunt o tânără la început de drum în multe, caut să învăț de ici de colo cât mai multe lucruri care să mă îmbogățească și care să transforme într-un om mai bun decât am fost ziua trecută. De aceea fac parte de câțiva ani din grupul Burtici și mămici în Timișoara, un grup privat de pe facebok unde mămicile împărtășesc experiențe de sarcină, de naștere, de viață, de somn (dar mai ales de nesomn), împărtășesc zâmbetele poznelor făcute de pitici, dar și dureri când îngerașii lor au probleme. E foarte util să faci parte dintr-o astfel de comunitate, ai ocazia să înveți așa de multe lucruri, mai ales dacă ești, precum mine, un om căruia îi place să privească plin de curiozitate la experiențele altcuiva, doar doar o învăța ceva frumos (bineînțeles, toate trebuie trecute prin filtrul propriei rațiuni).

Astăzi, întâmplător am dat de postarea unei mămici necăjite că vrea să cânte celui mic unul din cântecelele auzite pe când era copil (amintirile copilăriei te urmăresc, apropo, la orice vârstă). Despre degețele și cu degețele era cântecelul, dar cum, mămico, cum?!

Mințile luminate puse la un loc sunt și acolo, așa că răspunsul a venit prompt, bineînțeles fiecare în varianta lui. Nu am putut rata șansa de a strânge această colecție de literatură populară cu cântece de leagăn într-o postare aici. În zilele de glorie, îmi vor prinde chiar mie bine. Bucurați-vă, copii mici și mari, de degețelele proprii și de rimele următoare!

Degetul mare pleacă la plimbare / Arătătorul aduce paltonul / Mijlociul duce pardesiul
Inelarul aduce fularul / Degetul mic nu duce nimic / Fiindcă este cel mai mic și se joacă în nisip.

Sau… inelarul duce geamantanul / Degetul mic nu duce nimic / Fiindcă este cel mai mic / Și a înghețat de frig! Brrrrr

Pe vremea mea era:
Asta merge la culcare
Asta merge la plimbare
Asta face aschiute
Asta face placintute
Si-asta zice:
țiu-liu-liu dă si mie un pic
Ca sunt cel mai mic   (mămica nu-i deloc în vârstă așa cum ar părea :D)

Cineva completa…Degetul mic,nu duce nimic findca e prea mic,el face mancare pt grupa mare (parcă aceste versuri îmi zic și mie ceva).

Ghidi, ghidi, ghidiluş…
Gâdilăm un picioruş.
Facem “târrrr! pe un nas mic
Şi apare un pitic.
Uite-l sare şi se-ascunde,
Să vedem acum pe unde:
E aici, aici, ba ici…
Şi îl gâdilăm pe pici.

Psihologul ascuns în mine gândește cât de benefice sunt cântecelele: îi învață pe copii pe de o parte părțile propriului corp, pe de altă parte cum să și le asculte și încânte; creează apropiere între mămici și pitici și aduce bucurie, armonie în acestă așa minunată relație mamă- copil.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s