Din suflet de lemn vise se cern

E ca atunci cand din inima rasar sentimente.

Incearca sa le tii ascunse si nu vei reusi prea mult

Pentru ca ele urca adesea din sufletul flamand.

Totul are un rol.

 

Crengile tasnesc ca visele din pieptul de om,

Catre cer se-ndreapta ca fapta ta in lume.

Dupa lungime si forma, au diverse nume.

Ca si tine, tanjesc.

 

Din iubirea cu pamantul frunzele iau viata,

Iar lor le place sa fie mangaiate de vant.

Cand vremea le trece, revin pe pamant.

Si cu ele timpul e aspru.

 

Maretia copacilor se vede in trunchiul puternic,

Iubirea si grija, in umbra facuta pamantului,

Daruirea, in frunza redata in adierea vantului.

Copacii au sentimente.

 

O iau de la capat, in fiecare an mai indrazneti.

De orice soi ar fi, ei stiu ca au un rol:

Duc vise catre cer, iar pe pamant, un Binefacator.

Ca omul de altfel.

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s