Cu mâna doar ajută și-n vorbă pune drag

Din picurii de ploaie prieteni vreau să-mi fac,

Când eu nu sunt acolo, prin ei să te impac.

Să-i rog să te mângaie pe obrazu- nlăcrimat

Și să-ți șoptească dulce că eu nu te-am uitat.

 

Și- am să mi-l fac tovarăș pe vântu-neînfricat

Care străbate lumea și marea-n lung și-n lat

Părul să-ți atingă, cu grijă, năframa de pe cap

Și să îți spună- ncet că eu iar te-am visat.

 

Norii?! Frați de cruce și buni amici i-am luat

Când peste curte-or trece și te-or vedea-n ograd’

Cu umbra lor să-ți facă necazul tot uitat,

Iar tu să simți că ne-am îmbrățișat.

 

Și soarele, și luna, și păsări, și vânat…

Lumina zilei bune și noaptea-ntunecat’

Cu toții să-ți șoptească, să urle ne-ncetat

Că, mamă, tată dragă, eu… eu nicicând n-am uitat.

 

Nu am uitat privirea uitată- n depărtat

Când singur pe-o cărare în lume am plecat

Și mâna ce cu grijă să dorm m-a legănat,

Să scriu, să merg, să fiu, răbdarea m-a-nvățat.

 

Comoara cea mai sfântă, o inimă, mi-ați dat.

“Să nu minți tu vreodată alt suflet, că-i păcat.

Fii bun și fii cu minte și mergi pe drum curat,

Cu mâna doar ajută și-n vorbă pune drag.”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s